ACSIS in Cifre
Raport Anual 2023:
Raport Anual 2024:
Raport Anual 2025:
Semne de apreciere
ACSIS in Cifre
Media
Doneaza Acum!
Povești de Succes
"Nu credeam că o să mă ajute cineva. Nu-mi vine să cred că o mână de oameni străini mă pot ajuta atât de mult"
Gabi
"Am plecat plângând, singură, la spital pentru a mă interna. Nu mă gândeam decât la ce o să fie şi ce o să se întâmple, îmi era frică de orice şi plângeam tot timpul, mai ales când vedeam că alte mămici erau vizitate şi susţinute de familiile lor.
În urma unui tratament la sala de naşteri, am născut o fetiţă de 3,5 kg şi 48 cm, o mogâldeaţă mică şi urâtă cu care nu ştiam ce voi face: părinţii mei îmi spuseseră deja să o las în spital şi să plec, sau să o dau spre adopţie, prietenul meu nu dădea nici un semn de viaţă, nu aveam unde să merg împreună cu ea.
Medicul care m-a asistat la naştere, aflând că nu am unde să merg cu copilul, mi-a spus că există centre maternale unde pot sta mamele cu copiii lor."
Clara
"Numele ei este Clara, în vârstă de 15 ani şi are un baieţel în vârstă de 8 luni. Ceea ce ştie despre momentul naşterii ei – din povestirile bunicii- este că mama ei a vrut să o abandoneze în maternitate imediat după naştere, deoarece ea îşi dorea un baiat, iar copilul era “doar” fată…
Bunica ei a spus la acel moment că o va creşte ea cum va putea, nu o va lăsa să ajungă la un centru. Bunica este acum foarte bolnavă, a fost diagnosticată cu cancer pulmonar şi locuieşte doar cu Clara şi baieţelul acesteia. Stau cu toţii într-o cameră închiriată, fără a avea siguranţa zilei de mâine. De când se ştie a locuit cu bunica din casă în casă, cu chirie.
În urma unei relaţii cu un băiat de 15 ani a venit pe lume Marian. La o vârstă atât de fragedă nu ştia ce înseamnă o sarcină. Din această cauză şi-a dat seama că este însărcinată de abia în luna a 6-a. Pe tatăl copilului nu l-a anunţat, ştiind că acesta nu va face nimic pentru ea. Au pierdut legătura, ea s-a mutat împreună cu bunica în altă parte, începând o nouă viaţă. Bunica ei a sfătuit-o să abandoneze copilul în maternitate, datorită situaţiei financiare dificile, fără nici un venit.
Din fericire însă, Clara a luat decizia de a păstra copilul. Asistentul din maternitate a vorbit cu ea şi i-a spus că ar putea beneficia de sprijinul Asociaţiei ACSIS, crescând copilul cu ajutorul nostru. Este un copil cu copil…“Cand doarme Marian, îmi place să mă uit la desene animate sau să citesc poveşti, poezii pentru copii, le învăt şi i le spun şi lui când se trezeşte”, ne spune Clara.
Cresc împreună…"
Doina
"Ma numesc Doina (numele beneficiarilor au fost schimbate pentru protecţia datelor personale) şi am două fetiţe, Robi de 2 ani şi Andra de 4 ani. De cand am cunoscut Asociaţia ACSIS am primit ajutor atât pentru mine, cât şi pentru fetiţele mele.
Am primit atunci cand am avut nevoie Pampers şi hăinuţe, jucării pentru copiii mei, iar maşina de spălat a fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit. De Sărbători, copiii mei s-au bucurat de cadourile primite din partea Asociaţiei.
Acum am început să lucrez şi în atelierul Asociaţiei. Pentru început am lucrat păpuşele din aţă, iar după aceea am învăţat să cos la maşină. Lucrez diferite animăluţe din cârpe şi tot ceea ce fac la atelier, fac cu drag. Cel mai mult mă bucură faptul că pot lua fetele cu mine şi că sunt îndrăgite de echipa Asociaţiei.
Mulţumesc foarte mult Asociaţiei ACSIS pentru ceea ce face pentru mine şi copiii mei!"
Veronica
"Acsis pentru mine este un mare ajutor. Ma ajuta cu lapte, cu pampers, cu hainute pentru cei mici si faptul ca ne intalnim la grupuri este foarte frumos, fiindca poti sa afli mai multe lucruri de la alte mamici, care iti pot fi de folos, discutam lucruri necesare pentru o mamica."
Ana
"Am 17 ani si sunt mama unui copil in varsta de 1 an si 10 luni. Tatal copilului e un om mai in varsta care m-a violat si asa am ramas insarcinata. A fost ceva de care nu vreau sa imi amintesc...
Inainte de a ajunge la asociatia ACSIS treceam printr-o perioada foarte grea, eu stau cu bunica mea si nu prea ne descurcam cu banii. Copilul am vrut sa-l las la spital, nu imi dadeam seama cum as putea sa il cresc, dar nu mi-a dat voie bunica, i s-a facut mila de el sa nu ajunga pe drumuri si chinuit. Pe urma, dupa ce am venit la asociatie si am vorbit cu doamnele si cu mamele de aici, am inceput sa ma bucur ca nu l-am lasat. Acum e sufletul meu!
Imi place la ACSIS si sa vin la atelier, pentru ca fac jucarii de care se bucura copiii si mai gasesc mame, imi fac prietene, mai schimb o vorba buna cu ele, invat cum sa am grija de puiul meu."
R
"Am inceput sa lucrez la atelier. Prima data am inceput cu niste papusele de ata, iar dupa aceea am invatat sa cos la masina. Fac diferite animalute din carpe si tot ceea ce fac la atelier fac cu drag si sunt rasplatita cum se cuvine. Cel mai mult ma bucur ca pot lua copilul cu mine si e indragit de doamnele de la Asociatie."
Florina
"Cand am ajuns la asociatia ACSIS eram intr-o situatie disperata, am fost alungate de tatal fetitei mele din casa in care formam o familie. Am trecut prin multe greutati, dar aici am primit ajutor cu promptitudine si caldura, cu respect. Am trecut bine peste acele momente cu ajutorul asociatiei. Atunci am simtit ca existam, ca sunt om, ca noi, eu si fetita mea contam, existam si nu am fost uitate.
Cel mai frumos moment a fost atunci cand fetita mea a scris o scrisoare catre Mos Craciun, pe care am dat-o doamnelor de la asociatie.. Nu pot sa descriu bucuria cu care a primit exact ce si-a dorit: un microscop – la care studiaza aproape zilnic, cartile pe care si le-a dorit, dulciuri si ideea ca este iubita, ca se simte ca intr-o familie.
Pentru toata grija si tot sprijinul primit de la asociatie, noi suntem recunoscatoare"
Claudia
"Sunt mama a 2 copii, un baiat si o fata, in varsta de 5 ani respectiv 11 ani. Tatal copiilor zicea ca vrea sa avem o familie, dar a plecat imediat ce s-a nascut baiatul. Eu am trait la casa de copii 15 ani de zile, nu am pe nimeni care sa ma ajute. Cu doi copii mici, nu mi-am gasit un loc de munca mai bun. Tot timpul imi lipseau banii, mancarea pentru copii, tot timpul aveam greutati, singura imi era foarte greu. Nu doream pentru copiii mei sa ajunga si ei la casa de copii ca mine, am tot cautat ajutor. Am ajuns la asociatia ACSIS. Incet, incet am inceput sa merg spre bine, am primit ajutor pentru copii si haine, jucarii, cereale si o gradinita pentru cel mic.
Particip la Atelierul de Creatie si asta ma ajuta cel mai tare sa trec peste greutati, stiind ca am pe cineva care sa ma ajute."
Parteneri Media
