Gabi

Am plecat plângând, singură, la spital pentru a mă interna. Nu mă gândeam decât la ce o să fie şi ce o să se întâmple, îmi era frică de orice şi plângeam tot timpul, mai ales când vedeam că alte mămici erau vizitate şi susţinute de familiile lor.

În urma unui tratament la sala de naşteri, am născut o fetiţă de 3,5 kg şi 48 cm, o mogâldeaţă mică şi urâtă cu care nu ştiam ce voi face: părinţii mei îmi spuseseră deja să o las în spital şi să plec, sau să o dau spre adopţie, prietenul meu nu dădea nici un semn de viaţă, nu aveam unde să merg împreună cu ea.

Medicul care m-a asistat la naştere, aflând că nu am unde să merg cu copilul, mi-a spus că există centre maternale unde pot sta mamele cu copiii lor.

Please like & share:

Comentariile sunt închise.